marți, 3 aprilie 2018

Credit pentru un vis

Cred ca doua dintre marile mele iubiri mi+au marcat viata si drumul pentru profesia pe care o practic acum. Primul ar fi dragostea pentru carti si lectura si dorinta de a invata mereu, adanc imprimata in codul meu genetic. Cel de-al doilea ar fi inclinatia mea spre stiintele naturii si dorinta intensa de a afla ce se ascunde in profunzimea fiintelor vii si ce anume sta la baza functionarii lor. Ca atare am ales sa deprind profesia de medic, din dorinta de a afla cum este alcatuit corpul uman si cum functioneaza, ce anume il determina sa functioneze prost uneori si, ca atare, ce il determina sa se imbolnaveasca. Si mai departe cum as putea face ca organismul uman, odata "defect" sa revina cat se poate mai mult si mai repede la o stare de functionare normala.
  M-a ajutat extrem de mult faptul ca eram in stare sa citesc extrem de mult si cu o placere deosebita orice carte imi cadea in mana si la indemana. Plus ca, eram in stare sa "vanez" cat mai multe carti pe care imi doream sa le pot avea oricand la dispozitie pentru studiu. Si asta tocmai pentru ca in medicina trebuie sa studiezi permanent si extrem de intens tocmai pentru a ajunge la nivelul de cunoastinte care sa iti permita sa iti practici meseria corect, usor si cu succes. Plus ca trebuie mereu sa te conectezi la orice apare nou in domeniu.
  Problema era ca nu trebuia sa ma rezum la notitele de curs, ci trebuia sa studiez cat de mult posibil din carti. Carti pe care inca nu le aveam, caci inca nu pusesem problema de a-mi incropi o biblioteca proprie de specialitate. Asa ca am inceput, treptat-treptat sa cumpar din librarii cat de multe carti imi permitea "buzunarul". Era destul de dificil: in primul rand cartile de specialitate (si nu numai!) abia incepeau sa se editeze dupa multi ani in care editurile scosesera extrem de putine carti noi ce se gaseau din ce in ce mai greu, iar nu in ultimul rand cumpararea cartilor ce incepeau sa apara incetul cu incetul pe piata era din ce in ce mai mult conditionata de posibilitatile mele financiare. Asa ca, cel putin pentru inceput, am cautat cartea de specialitate atat in librarii, pentru a cumpara cat mai mult din ceea ce aveam nevoie, cat si in biblioteci, de unde imprumutam pentru acasa sau citeam la sala de lectura.
Treptat am inceput sa imi dau seama ca posibilitatile mele de a avea la indemana cat mai multe carti, absolut necesare, erau destul de limitate, atata vreme cat nu se schimba ceva in starea de fapt de la vremea aceea... si chiar de acum. Nu era problema ca nu as fi avut puterea sa citesc. Sunt in stare sa citesc oricand si oriunde, atata vreme cat am ceva mai mult timp la dispozitie pentru citit. Nu conteaza ora la care citesc, atata vreme cat am puterea sa o fac, nu conteaza locul in care ma asez pentru a citi: citesc atat acasa, la masa, in fotoliu sau in pat, citesc la servici sau in parc, pot citi si in mijloacele de transport. Numai sa am ce citi in permanenta...
  Intr-adevar, in orice domeniu ne-am desfasura activitarea, ne este xtrem de folositoare achizitia de carti din librarii si anticariate, tocmai pentru incropirea unei biblioteci personale cat mai bogate si mai bine puse la punct. Astfel avem la dispozitie un numar cat de mic de carti si publicatii cu care sa ne putem descurca aproape in orice clipa pentru a ne informa, pentru a ne improspata si reimprospata cunostintele de specialitate si de cultura generala. Numai ca pe langa biblioteca personala ar trebui sa avem acces si la un centru de documentare infinit mai bogat si mai bine pus la punct. Aceste centre de documentare sunt extrem de bine reprezentate de bibliotecile publice de la nivel de judet si localitate, precum si bibliotecile unitatilor de invatamant.
  Adesea ma uitam cu jind la imaginile reprezentand marile biblioteci ale lumii: bibliotecile marilor universitati si ale marilor institutii. Mi-as dori sa ma "ingrop" in oricare dintre ele pentru cat mai mult timp... Si nu dar intr-una sau doar in cateva, ci in toate... Sau in cat de multe posibil. Asta in ideea ca as dori sa pot citi si studia cat mai multe carti cu putinta. Ar fi si o buna oportunitate sa ma pregatesc nu numai in specialitate ci si in ceea ce se numeste CULTURA GENERALA. Cu siguranta ca mi-ar trebui cel putin noua vieti, asa cum se spune ca are orice pisica, doar ca sa simt ca imi intru in ritm in ceea ce priveste lectura.
De ce va povestesc toate acestea? Pentru ca simt ca in Romania s-a cam pus un lant gros ferecat cu lacat ideii de lectura si de carte in general. Se cumpara extrem de putina carte. Poate ca uneori preturile sunt cam usor prohibitive in unele situatii si pot fi cumparate cu oarece eforturi financiare. Dar daca exista pasiune si bunavointa din partea potentialilor cititori, se pot gasi resurse financiare pentru satisfacerea nevoilor stringente de lectura, informare si documentare. Sau poate ca oamenii de pe la noi si-au pierdut interesul pentru lectura. Este adevarat ca se poate gasi o scuza in lipsa de timp; e adevarat ca, in conditiile in care viata ni se desfasoara intr-un ritm din ce in ce mai alert si ne epuizeaza de mai toate resursele de timp si de energie, dar gestionandu-ne activitatea iintr-un mod inteligent ne putem gasi resursele necesare pentru a citi macar 1-2 ore zilnic, sau macar jumatate de ora pe zi. Sau poate ca generatiile tinere, prinse in mod gresit uneori in mrejele tehnologiilor de ultima generatie, a gadgeturilor de "ultim racnet" si ale internetului, programelor tv uneori de calitate indoielnica si a petrecerilor in cluburi, si-au pierdut mai tot interesul oentru ceea ce inseamna carte si publicatii de calitate, existand astfel pericolul de a deveni analfabeti functionali: desi aparent citesc mai usor sau mai greu, sunt incapabili sa inteleaga si sa retina ceea ce citesc.
  Cred ca ar fi timpul sa tinem cont ca o populatie inculta si nestiutoare de carte este mai usor de influentat si de manipulat intr-o directie sau intr-alta, inoculandu-i-se un soi de apucaturi de turma gregara, imprimandu-i-se miscarea intr-o directie sau intr-alta dupa cum cer interesele oculte ale unora sau altora. Oare asta ne dorim? Oare nu ar fi mai bine sa,dezvoltam gradul de instructie a populatiei, incepand chiar cu tinerele generatii (si nu numai!), prin crearea unui sistem de invatamant si cultura de nivel inalt? Ideal ar fi sa investim in scoli de diferite grade, in institutii de cultura si biblioteci bine dotate, in care toti cei interesati sa se poata dezvolta din punct de vedere intelectual si spiritual. Ideal ar fi sa asiguram accesul la centre de informare si documentare, sub forma de biblioteci mai mari sau mai mici, cu un bogat fond de carte si publicatii de orice gen si cu acces la internet si mass media.
Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca in ultimul timp ne-am rasturnat aproape intreg sistemul de valori si ca adesea promovam, prostia, ignoranta, incultura. Poate ca ar fi cazul sa ne amintim ca ne uitam adese adevaratele valori si ca le facem pierite sau alungate departe de tara, doar pentru ca nu reusim sa ne ridicam la nivelul lor ca inteligenta, realizari, aspiratii, idealuri. Poate ar fi cazul sa ne dezmeticim din amorteala si sa constientizam ca, ignorandu-ne valorile si facandu-le sa piara si sa se piarda, ajungem adeseori la mana celor ce se cred mai tari decat noi, lasandu-i deliberat sa ne hotarasca destinele.
  Poate ca ar fi bine sa nu ii mai punem la colt pe cei care vor sa invete ceva din viata si pentru viata, ascunzandu-le calitatile si meritele si cautandu-le cu de-a sila false defecte, tocmai pentru a-i reduce la tacere.
Si poate ca ar fi bine sa ne trezim ca oameni si ca natie, sa invatam din greselile trecutului tocmai pentru a nu le mai repeta. Sa ne (re)construim propriul sistem de valori bazat pe invatamant si cultura. Si sa acordam credit cu adevarat adevaratelor valori!
Sursa fotografiilor: Google Photos
 Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

***

 "Un barbat și o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei împartaseau totul și discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata d...