miercuri, 11 octombrie 2017

It takes two to tango. The words are on us!

"It takes two to tango"... Da! Tangoul se danseaza in doi... De regula, unul invita, iar celalalt accepta invitatia. Odata ce partenerii se dezlantuie in dans, totul, muzica si miscare, se transforma intr-o pasiune de nedescris...
Mi-ar fi placut sa invat sa dansez. Ascult enorm de multa muzica; imi place la nebunie combinatia de ritm si sunete. Si daca se adauga si miscarea, totul pare a fi perfect. Nu stiu daca as fi avut talent la dans, caci nu pot sa spun ca am invatat sa dansez. Desi ocazii am avut, nu am perseverat niciodata sa ma straduiesc sa devin o buna dansatoare. Cu toate acestea, cu mintea de acum, nu as mai refuza o oportunitate de a invata sa dansez: m-ar relaxa, mi-as consuma energiile, chiar si cele negative, as elimina stresul, as stabili o relatie stransa cu partenerul.
Trecand peste faza cu dansul... Sau pornind tocmai de la aceasta...
Mi-as fi dorit sa invat ceva la fel de mult. Si recunosc ca "invitatii" (oportunitati!!!) am avut cu duiumul. Pot spune ca aici am fost o rasfatata a sortii care, din pacate, nu prea a profitat din timp de toate aceste oportunitati. Si totusi, pe undeva, sunt sigura ca ceva-ceva s-a prins de mine... Ma refer la invatarea limbilor straine...
Cand eram copil, nu era o deschidere atat de mare ca acum spre informatie... De aceea, tinand cont de contextul in care am crescut, pot spune ca am avut un noroc chior, acela de a intra in contact cu limbile straine extraordinar de devreme, ceea ce este un avantaj fenomenal, pentru ca un copil mic absoarbe informatiile mai ceva ca un burete, adica in cantitate foarte mare si foarte exact. Iar ceea ce se asimileaza la varste fragede ramane in memorie pana spre finalul vietii.
Nu pun la socoteala anii gradinitei... Am prins cateva cuvinte frantuzesti, dar... nu se pune... Parca eram prea mica si ceea ce am prins in memorie nu a fost prea mult. Insa in scoala, am inceput sa invat ("oficial"..😅) liba engleza din clasa a doua. Practic abia invatasem literele si cifrele, ca am alaturat invatarea limbii engleze de invatarea celorlalte materii. Din pacate, nu am simtit ca profesorul din scoala generala era suficient de "stralucit" ca sa ma solicite suficient de mult sa invat; pentru ca prindeam notiunile din zbor extrem de repede, reseam sa raspund destul de bine la intrebari, asa ca din pacate nu eram pusa pe treaba destul de mult pentru a lua o nota mare. La studiul limbii engleze s-a adaugat, dupa trei ani (din clasa a cincea) si studiul limbii germane. Aceeasi situatie ca si la engleza in timpul scolii generale... Invatarea pentru nota maxima era o pospaiala. Si aproape nimic nu ma motiva sa invat in plus de una singura. Imi placeau prea multe lucruri ca sa ma ocup prea mult doar de studiul limbilor straine.
Din pacate, profesorii buni (ma refer la profesorii de limbi straine) i-am intalnit abia in liceu. Adica cam tarziu: am urmat cursurile unui liceu cu profil real/tehnologic, iar pentru limbile straine era rezervata doar cate o ora pe saptamana, asta doar in saptamanile in care invatam doar teorie. Asa ca, desi aveam stimulente pentru a invata din partea profesorilor, nu mai aveam atat de mult timp pentru studiul limbilor straine. Asa ca ma temeam sa nu uit pana si ceea ce invatasem pana atunci.
Dupa liceu a urmat facultatea. Din (ne)fericire am urmat cursurile uneo facultati care nu avea de-a face decat tangential cu limbile straine. Adica facultatea de medicina... In care, practic, era obligatoriu sa studiem o limba straina doar doua ore pe saptamana si doar in primul an de studiu. Desigur, optional, puteam participa la studiul limbilor straine aplicand si pentru a doua limba... si pentru mai multe... Din nefericire eram limitati de timp; ziua are totusi 24 de ore, iar saptamana de studiu doar 5 zile... Iar cantitatea de informatii si de practica pentru invatarea meseriei de medic este enorma. Si trebuie sa inveti permanent pana la sfarsitul vietii de medic. In anul doi am mers in continuare la orele de limba engleza si germana. Prima am invatat-o optional, in sensul ca era la alegere cu informatica. Asa ca pe moment am ales... limba straina... Iar la germana am mers facultativ, de bunavoie si nesilita de nimeni, poate doar pentru palmares... Oportunitatea studiului facultativ a uneia sau mai multor limbi straine a fost oferita si pentru anii 3 si 4, numai ca intelesesem mult prea devreme ca efortul putea fi mult prea mare, iar reursele de timp si energie mult prea limitate.
Din pacate am mai inteles un lucru: ca accesul la informatii, atat de necesar in meseria pe care o practic (si nu numai!), este mult favorizat de cunoasterea limbilor straine; fiind stapan pe 1-2-3 limbi straine si chiar mai multe, poti citi carti si reviste in cantitate practic nelimitate, te poti exprima in alte limbi si iti poti impartasi experienta si altora.poti comunica cu infinit mai multi oameni de specialitate, cu care poti face schimb de experienta si de informatii.
In cazul in care nu esti suficient de stapan pe cunoasterea unei/unor limbi straine, nu ai alte optiuni decat sa apelezi la ajutorul unor persoane si firme specializate: poti beneficia de traduceri specializate realizate de fime specializate cum ar fi agenția de traduceri Swiss Solutions. Sau, daca vrei totusi sa iti perfectionezi cunostintele de limbi straine, poti beneficia de cursuri de limbi străine pentru firme, putand invata mai aprofundat o limba straina insusindu-ti cat mai multi termeni de stricta specialitate.
Orice optiune ai accesa, ai posibilitatea de a-ti deschide noi orizonturi spre alte culturi, alti oameni, alte legaturi interpersonale. Si asta pentru ca "It takes two to tango"; adica tangoul se danseaza in doi. Intotdeauna in doi.




Articol scris pentru SuperBlog 2017

SHARE & PLAY

Era o dupa-amiaza ploioasa si rece de toamna. Zi mai scurta la servici si in prag de weekend. Deci... urmau doua zile libere. Impreuna cu c...